TORT², torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă, ornamentată etc. [Var.: tortă s. f.] – Din germ. Torte.

TORȚĂ, torțe, s. f. 1. Faclă. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvență, având aspectul unei flăcări de lumânare. [Var.: (înv.) torție s. f.] – Din it. torcia. Cf. fr. torche.

toarță sf vz torță

torce sf vz torță

torcie sf vz torță

tort³ sn [At: BARCIANU / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: ger Torte] Prăjitură făcută din mai multe straturi de aluat și de cremă, dulceață etc. (acoperită cu cremă sau cu glazură și ornamentată) Si: (reg) tortată.

tort¹ a [At: EMINESCU, P. L. 7 / E: toarce] (Îvr; d. fire) Tors³ (2).

tortă sf vz tort³

torță sf [At: HELIADE, O. I, 421 / V: (înv) toar~, ~rce, ~rcie (Pl: ~ii), torție (Pl: ~ii) / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: it torcia cf fr torche] 1 Faclă¹ (1). 2 (Fiz) Descărcare electrică de înaltă frecvență, având aspectul unei flăcări de lumânare.

torție sf vz torță

TORT², torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă ornamentală etc. [Var.: tortă s. f.] – Din germ. Torte.

TORȚĂ, torțe, s. f. 1. Faclă. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvență, având aspectul unei flăcări de lumânare. [Var.: (înv.) torție s. f.] – Din it. torcia. Cf. fr. torche.

TORT², torturi, s. n. Un fel de prăjitură făcută de obicei din straturi suprapuse de aluat și de cremă. – Variantă: tortă s. f.

TORTĂ s. f. v. tort².

TORȚĂ, torțe, s. f. Faclă. Salcîmii trosneau, luminau ca niște uriașe torțe înfipte în pămînt. MIHALE, O. 368. Cu torțe-aprinse robii, zburînd din loc în loc, Vor îmbrăca pămîntul într-un vestmînt de foc. CERNA, P. 87. ◊ Fig. Se întorsese în Rusia să aprindă, cu tovarășii bolșevici, torțele răzvrătirii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 105. – Pl. și: (învechit) torți (NEGRUZZI, S. III 362). – Variantă: (învechit) torție, torții (EMINESCU, O. IV 338, ALECSANDRI, P. III 303), s. f.

TORT s.n. Prăjitură mare (rotundă), preparată din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. [Var. tortă s.f. / < germ. Torte, cf. it. torta].

TORTĂ s.f. v. tort.

TORȚĂ s.f. 1. Faclă, făclie. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. [Pl. -țe. / cf. fr. torche, it. torcia].

TORT s. n. prăjitură mare (rotundă) din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. (< germ. Torte)

TORȚĂ s. f. 1. faclă, făclie. 2. tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. (< it. torcia, după fr. torche)

TORT² ~uri n. Produs de cofetărie, preparat din mai multe foi de aluat dulce, coapte, unse cu cremă și puse una peste alta. /<germ. Torte

TORȚĂ ~e f. 1) Mijloc rudimentar de iluminare, constând dintr-un băț înfășurat la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă; faclă. 2) Descărcare electrică (pe conductoare de înaltă frecvență), având aspectul unei flăcări de lumânare. [G.-D. torței] /<it. torcia

tortă f. prăjitură în formă de turtă: tortă de migdale sau de ciocoladă. [Nemț. TORTE].

torță f. 1. făclie: brazii se aprind ca ’nalte torțe AL.; 2. fig. pricină: aprinse torța vechilor uri naționale BĂLC. (= fr. torche).

2) *tort n., pl. urĭ (pol. tort, d. germ. torte. V. tortă). Un fel de pandispan făcut din oŭă, zahăr și făină saŭ numaĭ din nucĭ, alune, migdale (rîșnite), castane saŭ cĭocolată.

*tórtă f., pl. e (germ. torte, d. lat. torta, turtă. V. tort 2). Tort, un fel de pandispan.

*tórță f., pl. e (fr. torche și it. torcia, d. lat. pop. *torca, adică „răsucită”, d. torquére, a răsuci. V. torc). Masala, făclie, făclie făcută din fire saŭ bețe unse cu rășină saŭ cu altă substanță inflamabilă.

tort s. n., pl. torturi

torță s. f., g.-d. art. torței; pl. torțe

tort s. n., pl. torturi

torță s. f., g.-d. art. torței; pl. torțe

tort (fir tors, țesătură, prăjitură) s. n., pl. torturi

torță s. f., g.-d. art. torței; pl. torțe

torță, pl. torțe

torță, -țe.

torță (-țe), s. f. – Faclă, masala. – Var. înv. torție. It. torcia, cf. fr. torche. Der. directă de la un lat. *torcŭla (Pușcariu 1745) nu este probabilă. – Der. torțar, s. n. (sfeșnic mare).

a se retrage cu torțe expr. (intl.) a fi prins de poliție, a fi arestat.

cireașa de pe tort expr. (livr.) 1. detaliul sau aspectul cel mai plăcut / valoros / util etc. al unui lucru sau eveniment. 2. (iron.) detaliul sau aspectul cel mai neplăcut / abject / inutil etc. al unui lucru sau al unui eveniment.

torță, torțe s. f. (glum.) țigară.

TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)

TORȚĂ s. faclă, făclie, (înv.) fachie, lampadă, masala. (~ pentru luminat.)

TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)

TORȚĂ s. faclă, făclie, (înv.) fachie, lampadă, masala. (~ pentru luminat.)