TORÓN1, toroane, s. n. 1. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. 2. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprafețe drepte. – Din fr. toron.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TORÓN2 s. n. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. – Din fr., engl. thoron, germ. Thoron, rus. toron.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TORÓN1 ~oáne n. Grup de fire răsucite împreună în același sens, din care se fac funii, cabluri etc. /<fr. toron
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TORÓN2 n. chim. Gaz produs la dezintegrarea radioactivă a toriului. /<fr. thoron
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TORÓN s.n. 1. Grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, alcătuind un cablu metalic sau textil. 2. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. 3. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprefețe drepte. [Pl. -oane. / < fr. toron].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TORÓN1 s. n. 1. grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, un cablu metalic sau textil. 2. (arhit.) ciubuc mare, rotund, la extremitatea unei suprafețe drepte. (< fr. toron)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TORÓN2 s. n. emanație de toriu, izotop al radonului. (< fr. thoron)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
torón (mănunchi de fire) s. n., pl. toroáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
torón (gaz) s. n., simb. Tn
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TORON grup de fire răsucite (trei) care prin împletirea cu alte toroane alcătuiesc inima unei suspante.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink