opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORON2 s. n. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. – Din fr., engl. thoron, germ. Thoron, rus. toron.

TORON2 s. n. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. – Din fr., engl. thoron, germ. Thoron, rus. toron.

TORON1, toroane, s. n. 1. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. 2. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprafețe drepte. – Din fr. toron.

TORON1, toroane, s. n. 1. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. 2. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprafețe drepte. – Din fr. toron.

toron2 sns [At: DN2 / E: fr, eg thoron] (Chm) Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului.

toron1 sn [At: ENC. TEHN. I, 445 / Pl: ~oane / E: fr toron] 1 Grup de fire (subțiri) răsucite în același sens, folosit la fabricarea frânghiilor, a cablurilor etc. 2 (Aht) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprafețe.

TORON, toroane, s. n. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fac funii, cabluri etc.

TORON s.n. 1. Grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, alcătuind un cablu metalic sau textil. 2. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. 3. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprefețe drepte. [Pl. -oane. / < fr. toron].

TORON1 s. n. 1. grup de fire subțiri răsucite împreună în același sens, un cablu metalic sau textil. 2. (arhit.) ciubuc mare, rotund, la extremitatea unei suprafețe drepte. (< fr. toron)

TORON2 s. n. emanație de toriu, izotop al radonului. (< fr. thoron)

TORON1 ~oane n. Grup de fire răsucite împreună în același sens, din care se fac funii, cabluri etc. /<fr. toron

TORON2 n. chim. Gaz produs la dezintegrarea radioactivă a toriului. /<fr. thoron

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

toron1 (gaz) s. n.; simb. Tn

toron2 (mănunchi de fire) s. n., pl. toroane

toron1 (mănunchi de fire) s. n., pl. toroane

toron2 (gaz) s. n.; simb. Tn

toron (gaz) s. n., simb. Tn

toron (mănunchi de fire) s. n., pl. toroane

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TORON grup de fire răsucite (trei) care prin împletirea cu alte toroane alcătuiesc inima unei suspante.

Intrare: toron (gaz)
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toron
  • toronul
  • toronu‑
plural
  • toroane
  • toroanele
genitiv-dativ singular
  • toron
  • toronului
plural
  • toroane
  • toroanelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: toron (mănunchi)
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toron
  • toronul
  • toronu‑
plural
  • toroane
  • toroanele
genitiv-dativ singular
  • toron
  • toronului
plural
  • toroane
  • toroanelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toron, toroanesubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. DEX '09 DN
  • comentariu simbol Tn DOOM 2 DOR
etimologie:

toron, toroanesubstantiv neutru

  • 1. Mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. arhitectură Ciubuc mare, rotund, așezat la extremitatea unei suprafețe drepte. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.