TORÁCE, torace, s. n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator; coșul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TORÁCE n. 1) Cavitate a corpului, până la diafragmă, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator; coșul pieptului. 2) (la insecte) Partea mijlocie a corpului de care se țin picioarele și aripile. /<fr. thorax
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TORÁCE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TORÁCE s. (ANAT.) 1. cavitate toracică, coșul pieptului, cutie toracică. 2. piept.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

toráce s. m. – Coșul pieptului. It. torace. – Der. toracic, adj., din fr. thoracique.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

toráce s. n., pl. toráce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink