TORȚIONÁR, -Ă, torționari, -e, adj., s. m. (Livr.) 1. Adj. De tortură. 2. S. m. Persoană care torturează; călău. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. tortionnaire.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TORȚIONÁR, -Ă adj. (Liv.) Care servește pentru tortură; chinuitor. // s.m. Persoană care aplică, execută tortura; călău, gâde. [Pron. -ți-o-, var. torsionar, -ă adj. / < fr. tortionnaire, cf. lat. tortionarius < tortio – tortură].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TORȚIONÁR, -Ă I. adj. care servește pentru tortură; chinuitor. II. s. m. cel care aplică tortura; călău, gâde. (< fr. tortionnaire)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TORȚIONÁR s. v. călău, gâde.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
torționár adj. m., pl. torționári; f. sg. torționáră, pl. torționáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
torționár s.m. ♦ 1. Persoană care tortura, care schingiuia în închisorile comuniste ◊ „Un torționar în Biroul Electoral Suceava” R.l. 21 IX 92 p. 2. ◊ „Câți torționari (nu numai câte victime!) a produs acest regim?” R.l. 26 II 93 p. 1. ◊ „Anchetatorii de la MAI l-au închis în celulă cu doi torționari plătiți care au primit misiunea să-l tortureze.” 11 46/95 p. 7; v. și Lupta 7 XI 95 p. 3; v. și partizan. ♦ 2. (greșit) Purtător de torță R.l. 30 XII 77 p. 1; cf. Th. Hristea în Semantică și semiotică, 1981, p. 273 (din fr. tortionnaire; DEX-S ◊ „livresc”)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink