2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TOPORAȘ, (1) toporașe, s. n., (2) toporași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe; viorea (Viola).Topor + suf. -aș.

TOPORAȘ, (1) toporașe, s. n., (2) toporași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S. m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe; viorea (Viola).Topor + suf. -aș.

toporaș [At: ST. LEX. / Pl: ~i sm, ~e sn / E: topor + -aș] 1-2 sn (Pop; șhp) Topor (1) (mic) Si: (reg) toporel (1-2), toporișcă (5-6), toporiște (5-6), toporiță (1-2), toporuș (1-2). 3 sn (Reg; art.; șîcs de-a ~u) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 4 sm (Înv) Călău1 (1). 5 sm (Înv) Muncitor care lucra cu toporul (1). 6 sm (Înv) Țăran care muncea cu brațele. 7 sm (Înv) Clăcaș la mai multe pogoane Si: (înv) pălmaș. 8 sm (Înv) Muncitor care lucra cu brațele la întreținerea drumurilor. 9 sm (Bot; reg; șîc ~i-de-munte, ~i-de-pădure) Violete (Viola odorata). 10 sm (Bot; reg) Tămâioară (4) (Viola hirta). 11 sm (Bot; reg) Viorele (Viola mirabilis). 12 sm (Bot; reg) Colțunii-popii (Viola silvestris). 13 sm (Bot; reg) Trei-frați-pătați (Viola tricolor). 14 sm (Bot; reg; șîc ~i-de-grădină) Căldărușă (Aquilegia vulgaris). 15 sm (Bot; reg; șîc ~i-de-câmp) Nemțișor (Delphinium consolida).

TOPORAȘ2, toporașe, s. n. Diminutiv al lui topor. Lazăr mi s-a mînicat, Dimineața s-a sculat... Toporașul mi-a luat, La pădure mi-a plecat. TEODORESCU, P. P. 204.

TOPORAȘ1, toporași, s. m. Nume dat mai multor plante din familia violaceelor (Viola). Mă plimbam... pe o pajiște plină cu pîlcuri violete de toporași. SADOVEANU, O. I 345. Eu cu Dumitru, însă, o duceam într-un cîntec, strîngînd viorele și toporași de pe lîngă plai. CREANGĂ, A. 29. ◊ (Poetic) Lena alta mi-a părut, Mi-a părut un toporaș Răcorit de-un izvoraș. ALECSANDRI, P. P. 237.

TOPORAȘ ~i m. Plantă erbacee cu frunze în formă de inimă și cu flori albastre-violete, plăcut mirositoare. /topor + suf. ~aș

toporaș m. 1. topor mic; 2. pl. Bot. Mold. viorele (după conformațiunea frunzelor).

1) toporáș m. (d. topor, adică „lucrător cu toporu”, plus sufixu ung. -aș, ca în plutaș). Vest. Pălmaș.

2) toporáș n., pl. e (dim. d. topor). Topor mic, secure. S. m. Nume de florĭ: 1. viorea, viola (Mold.); 2. surgucĭ și căldărușă (Trans.). V. degetăruț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

toporaș2 (unealtă) s. n., pl. toporașe

toporaș1 (plantă) s. m., pl. toporași

toporaș1 (plantă) s. m., pl. toporași

toporaș2 (unealtă) s. n., pl. toporașe

toporaș (unealtă) s. n., pl. toporașe

toporaș (plantă) s. m., pl. toporași

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TOPORAȘ s. 1. (pop.) toporel, toporuș. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata; mai ales la pl.) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cârligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-câmp. 3. (BOT.; Viola alpina; mai ales la pl.) viorea, viorică, (reg.) micșunea-de-munte.

TOPORAȘ s. v. căldărușă, tămâioară.

TOPORAȘ s. 1. (pop.) toporel, toporuș. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călțunaș, cîrligel, cocoșel, garoafă, găurea, micsandră, micșunea, nemțoaică, tămîioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunțele (pl.), zambilă-de-cîmp. 3. (BOT.; Viola alpina) viorea, viorică, (reg.) micșunea-de-munte.

toporaș s. v. CĂLDĂRUȘĂ. TÎMÎIOARĂ.

TOPORAȘI s. pl. v. nemțișor, surguci, tămîioară, viorea.

toporași s. pl. v. NEMȚIȘOR. SURGUCI. TĂMÎIOARĂ. VIOREA.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

toporaș, toporași s. m. (șc.) nota șapte.

Intrare: toporaș (plantă)
toporaș2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toporaș
  • toporașul
  • toporașu‑
plural
  • toporași
  • toporașii
genitiv-dativ singular
  • toporaș
  • toporașului
plural
  • toporași
  • toporașilor
vocativ singular
plural
Intrare: toporaș (unealtă)
toporaș1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • toporaș
  • toporașul
  • toporașu‑
plural
  • toporașe
  • toporașele
genitiv-dativ singular
  • toporaș
  • toporașului
plural
  • toporașe
  • toporașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

toporaș, toporașisubstantiv masculin

  • 1. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roșietice sau albe (Viola). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: viorea
    • format_quote Mă plimbam... pe o pajiște plină cu pîlcuri violete de toporași. SADOVEANU, O. I 345. DLRLC
    • format_quote Eu cu Dumitru, însă, o duceam într-un cîntec, strîngînd viorele și toporași de pe lîngă plai. CREANGĂ, A. 29. DLRLC
    • format_quote poetic Lena alta mi-a părut, Mi-a părut un toporaș Răcorit de-un izvoraș. ALECSANDRI, P. P. 237. DLRLC
etimologie:
  • Topor + sufix -aș. DEX '09 DEX '98 NODEX

toporaș, toporașesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui topor. DEX '98 DEX '09 DLRLC
    • format_quote Lazăr mi s-a mînicat, Dimineața s-a sculat... Toporașul mi-a luat, La pădure mi-a plecat. TEODORESCU, P. P. 204. DLRLC
etimologie:
  • Topor + sufix -aș. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.