TOPONÍM, toponime, s. n. Toponimic. – Din fr. toponyme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPONÍM ~e n. lingv. Nume topic (de locuri, de localități, de munți etc.). /<fr. toponyme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPONÍM s.n. Toponimic. [< fr. toponyme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPONÍM s. n. nume propriu de loc; toponimic. (< fr. toponyme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPONÍM adj., s. toponimic. („Brașov” este un ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

toponím s. n. (sil. mf. top-), pl. toponíme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink