TOPO- Element de compunere însemnând „loc”, „regiune”, care servește la formarea unor substantive. – Din fr. topo-.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOPO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „loc”, „regiune”. [Var. top-. / < fr., it. topo-, cf. gr. topos].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOPO- elem. top3(o)-.
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tópo s.n. Plan topografic ◊ „În scaunul din stânga, cu ochii la reperele de identificare dar și la harta «topo» pe care creionul trasează fiecare profil acoperit, se află inginerul geofizician F.” R.l. 13 I 84 p. 5 (din fr. topo[graphie]; DEX, DN3 – exclusiv ca element de compunere cu sensul „loc”)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink