TÓPLIȚĂ, toplițe, s. f. (Reg.) 1. Izvor, pârâiaș cu apă caldă; ochi de apă care nu îngheață iarna. 2. Braț izolat, mort al unui râu; apă stătătoare, băltoacă. 3. Loc special amenajat într-o topliță (1, 2) pentru puieții de salmonide din incubatoare, în vederea acomodării înainte de trecerea lor în apele curgătoare. – Din sl. toplica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

toplíță s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. toplíței; pl. toplíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink