TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPITÚRĂ ~i f. 1) Masă lichidă, obținută prin topire; substanță topită. 2) Grăsime de porc topită pentru untură. [G.-D. topiturii; Var. tochitură] /a topi + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPITÚRĂ s. v. magmă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

topitúră s. f., g.-d. art. topitúrii; pl. topitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

topitúră/tochitúră (mâncare) s. f., g.-d. art. topitúrii/tochitúrii; pl. topitúri/tochitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink