4 intrări
24 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- etimologice (1)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TOPIC, -Ă, topici, -ce, s. f., s. n., adj. I. S. f. 1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. ♦ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 2. (La pl.; în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune. II. Adj. 1. Care aparține topicii (I), privitor la topică. 2. (Despre nume) Care denumește locuri, localități. III. S. n., adj. (Medicament) aplicat local, extern. – Din fr. topique, it. topica.
TOPIC, -Ă, topici, -ce, s. f., s. n., adj. I. S. f. 1. (Lingv.) Ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. ♦ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 2. (La pl.; în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune. II. Adj. 1. Care aparține topicii (I), privitor la topică. 2. (Despre nume) Care denumește locuri, localități. III. S. n., adj. (Medicament) aplicat local, extern. – Din fr. topique, it. topica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
topic, ~ă [At: HASDEU, I. C. I, 54 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr topique, it topica, ger Topik] 1 sf (Lin) Ordine a cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază. 2 sf (Lin) Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. 3 sf (Lpl; în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage. 4-5 a Care aparține topicii (1-2). 6-7 a Privitor la topică (1-2). 8 a (D. nume) Care denumește locuri, localități. 9 a (Îvr) Topicesc (2). 10-11 sn, a (Îvr) (Medicament) care se aplică direct pe locul bolnav. 12-13 a, av (Îvr) (Care este) raportat direct la subiect, la problemă. 14-15 a, av (Înv) (Care este) semnificativ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TOPIC1, -Ă, topici, -e, adj. (Despre nume) Care denumește locuri, localități. Cărămizi cărora dialectul local... le-a însușit denumirea topică a Antinei, zicîndu-le cărămizi de Antina. ODOBESCU, S. II 424.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOPIC2, -Ă, topici, -e, adj. Care se referă la topică, care aparține topicii. Un alt efect stilistic care poate fi bine urmărit în proza lui Arghezi este deplasarea topică și sintactică. VIANU, A. P. 273.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOPIC, -Ă adj. Referitor la topică. ♦ (Despre nume) Care denumește locuri, localități. // adj., s.n. (Medicament) care modifică locul (pielea sau mucoasele) pe care se aplică. [< fr. topique, cf. lat. topicus < gr. topos – loc].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TOPIC, -Ă I. adj. 1. referitor la un loc sau areal; local. 2. referitor la topică. 3. (despre nume) care denumește locuri, localități. II. adj., s. n. (medicament) care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică. III. s. n. (lingv.) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”. IV. s. f. 1. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. 2. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază. ◊ parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine. (< fr. topique, germ. topisch /II/ Topik)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TOPIC1 ~că (~ci, ~ce) rar 1) Care ține de topică; propriu topicii. 2) (despre nume) Care denumește locuri sau localități. /Din topică
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TOPIC2 ~că (~ci, ~ce) (despre medicamente) Care modifică locul unde se aplică. /<ngr. topikos, fr. topique, germ. topisch
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
topic a. relativ la locuri: nume topice. ║ n. pl. locuri comune sau izvoare generale din cari oratorul își trage argumentele: Topicele lui Aristotele.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* tópic, -ă adj. (vgr. topikós, d. tópos, loc). Local: zeĭ topicĭ, remediŭ topic. S. n., pl. e Medicament local extern (emplastru, cataplazmă ș. a.) orĭ și intern. Fig. Care se raportă direct la chestiune: argument topic. S. n., pl. e. Argument general care se aplică la toate cazurile analoage (sin. cu loc comun): topicele luĭ Aristotele. Adv. În mod topic: a răspunde topic la un argument. – La Cant. -icesc (rus. topičeskiĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țipeică sf vz țipic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țipic sm [At: BĂNUȚ, T. P. 31 / V: ~peică sf, țupeică sf, țopic / Pl: ~ici / E: mg cipök] (Trs; Ban) 1 Pantof. 2 Gheată prevăzută cu elastic pentru a fi încălțată mai ușor Si: (înv) cipic. 3 (Reg) Papuc de casă făcut din petice (de postav, de stofă etc.).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țopic sm vz țipic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țupeică sf vz țipic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
topic2 (medicament; loc comun) s. n., pl. topice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
topic1 adj. m., pl. topici; f. topică, pl. topice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
topic1 adj. m., pl. topici; f. topică, pl. topice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
topic2 (medicament, loc comun) s. n., pl. topice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
topic (medicament, loc comun) s. n., pl. topice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
topic adj. m., pl. topici; f. sg. topică, pl. topice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
topic (-că), adj. – Care se referă la locuri. Fr. topique. Este dubletul lui topicesc, adj. (topic), sec. XVIII, înv., din ngr. τοπιϰός.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
-TOPIC „relativ la o regiune, de areal”. ◊ gr. topikos „de loc” > fr. -topique, engl. -topic, germ. -topisch, it. -topico > rom. -topic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
țipeică, țipeici, s.f. (reg.) pantof, gheată.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țipic, țipici, s.m. (reg.) pantof, gheată; cipic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
topic, topicăadjectiv
-
- Un alt efect stilistic care poate fi bine urmărit în proza lui Arghezi este deplasarea topică și sintactică. VIANU, A. P. 273. DLRLC
-
- 2. (Despre nume) Care denumește locuri, localități. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Cărămizi cărora dialectul local... le-a însușit denumirea topică a Antinei, zicîndu-le cărămizi de Antina. ODOBESCU, S. II 424. DLRLC
-
- 3. Aplicat local, extern. DEX '09 DEX '98 DN
- 4. Referitor la un loc sau areal. MDN '00sinonime: local
etimologie:
- topique DEX '09 DEX '98 DN
- topica DEX '09 DEX '98 DN
topic, topicesubstantiv neutru
- 1. Medicament aplicat local, extern. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”. MDN '00
etimologie:
- topique DEX '09 DEX '98 DN
- topica DEX '09 DEX '98 DN