opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

TONTOLETE, tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. – Tont + suf. -olete.

TONTOLETE, tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. – Tont + suf. -olete.

tontolete sm, a [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ~leț sm / Pl: ~eți / E: tont + -olete] (Reg) 1-2 Tont (1-2).

TONTOLETE, tontoleți, adj. m. (Popular) Prost, neghiob, prostănac. După ce că era cam tontolete, rămase și zănatic. ISPIRESCU, U. 108. ◊ (Substantivat) Dete el preste un tontolete de om, care lua copacii de vîrf și îi încovoia. ISPIRESCU, la TDRG.

TONTOLETE ~ți m. fam. Om tont. /tont + suf. ~olete

tontoleț sm vz tontolete

tontălău (tontolete) m. tare tont: după ce că era cam tontolete, rămase și cam zănatic ISP.

tontălăŭ m. (d. tont). Fam. Mare tont. – În Olt. tontoléte.

Ortografice DOOM

tontolete (pop.) adj. m., s. m., pl. tontoleți

tontolete (pop.) adj. m., s. m., pl. tontoleți

tontolete adj. m., s. m., pl. tontoleți

Sinonime

TONTOLETE adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

tontolete adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: tontolete (adj.)
tontolete2 (adj.) adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tontolete
  • tontoletele
plural
  • tontoleți
  • tontoleții
genitiv-dativ singular
  • tontolete
  • tontoletelui
plural
  • tontoleți
  • tontoleților
vocativ singular —
plural —
Intrare: tontolete (s.m.)
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tontolete
  • tontoletele
plural
  • tontoleți
  • tontoleții
genitiv-dativ singular
  • tontolete
  • tontoletelui
plural
  • tontoleți
  • tontoleților
vocativ singular
  • tontolete
plural
  • tontoleților
tontoleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tontolete, tontolețiadjectiv masculin
tontolete, tontolețisubstantiv masculin

  • 1. popular Neghiob, neghiob, prost, prostănac, tont. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: neghiob neghiob prost prostănac tont
    • format_quote După ce că era cam tontolete, rămase și zănatic. ISPIRESCU, U. 108. DLRLC
    • format_quote Dete el preste un tontolete de om, care lua copacii de vîrf și îi încovoia. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Tont + -olete. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.