16 definiții pentru tontălău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TONTĂLĂU, tontălăi, adj., s. m. (Fam.) Tont. – Tont + suf. -ălău.

tontălău sm, a [At: MARIAN, S. R. II, 217 / V: (reg) tăn~, tân~ / Pl: ~ăi / E: tont + -ălău] (Mol; Trs) 1-2 Tont (1-2). 3-4 Tontălan (3-4).

TONTĂLĂU, tontălăi, adj., s. m. (Fam.) Tont. – Tont + suf. -ălău.[1]

  1. Este larg răspândită forma *tăntălău raduborza

TONTĂLĂU, tontălăi, s. m. (Regional) Tont, prost, prostănac, bleg, neghiob. Nici lumea-ntreagă n-a fi în stare să săvîrșească lucrul acesta într-o noapte și iată că tontălăul iesta de Ion l-au făcut singur. SBIERA, P. 159. – Variantă: tăntălău (C. PETRESCU, R. DR. 21, MARIAN, O. I 113) s. m.

tontălău (tontolete) m. tare tont: după ce că era cam tontolete, rămase și cam zănatic ISP.

tontălăŭ m. (d. tont). Fam. Mare tont. – În Olt. tontoléte.

tăntălău, ~laie a vz tontălău

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tontălău (fam.) adj. m., s. m., pl. tontălăi

tontălău adj. m., s. m., pl. tontălăi

!tăntălău (fam.) adj. m., s. m., pl. tăntălăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TONTĂLĂU adj., s. bleg, nătăfleț, nătărău, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (~ mai ești, amice, de-ai putut să faci așa ceva!)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tontălău, tontălăi s. m. om prost

Intrare: tontălău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tontălău
  • tontălăul
  • tontălău‑
plural
  • tontălăi
  • tontălăii
genitiv-dativ singular
  • tontălău
  • tontălăului
plural
  • tontălăi
  • tontălăilor
vocativ singular
  • tontălăule
plural
  • tontălăilor
tăntălău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăntălău
  • tăntălăul
plural
  • tăntălăi
  • tăntălăii
genitiv-dativ singular
  • tăntălău
  • tăntălăului
plural
  • tăntălăi
  • tăntălăilor
vocativ singular
plural
tântălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tontălău, tontălăisubstantiv masculin

etimologie:
  • Tont + sufix -ălău. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic