TOMNÁTIC, -Ă, tomnatici, -ce, adj. 1. Care apare toamna, care se face toamna; de toamnă. ♦ (Despre pomi) Care rodește toamna; (despre fructe) care se coace toamna. ♦ (Adverbial) Ca toamna, a toamnă; fig. trist, melancolic. 2. Fig. (Despre oameni) Trecut de maturitate, ajuns la vârsta care precedă bătrânețea. ◊ Flăcău (sau holtei, fecior) tomnatic = bărbat trecut de tinerețe și rămas neînsurat. [Var.: tomnátec, -ă adj.] – Toamnă + suf. -atic.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOMNÁTIC1 ~ce n. înv. Loc unde se poate sta la adăpost în timpul toamnei. /toamnă + suf. ~atic
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOMNÁTIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de toamnă; propriu toamnei; autumnal. Ploaie ~că. 2) (despre fructe, legume) Care se coace toamna. Ridiche ~că. 3) (despre pomi) Care are fructe ce se coc toamna. 4) fig. (despre persoane) Care este înaintat în vârstă. ◊ Flăcău ~ bărbat matur, rămas neînsurat. /toamnă + suf. ~atic
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOMNÁTIC adj. (livr.) autumnal, (reg.) tomniu. (Fructe ~; zile ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Tomnatic ≠ primăvăratic
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tomnátic adj. m., pl. tomnátici; f. sg. tomnátică, pl. tomnátice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tomnátic s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink