2 definiții pentru tolontăi, tolontăire   ▷ conjugări / declinări

TOLONTĂÍ, tolontăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi singur și mâniat; a boscorodi. – V. tolocăni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

TOLONTĂÍRE s. f. v. TOLONTĂI. [DLRM]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink