tolocit, ~ă a [At: MIHALE, O. 124 / Pl: ~iți, ~e / E: toloci] (Reg) 1 (D. semănături, iarbă etc.) Călcat în picioare Si: bătătorit. 2 (D. terenuri) Care a devenit toloacă (1). 3 (D. terenuri) Lăsat necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite.

TOLOCIT, -Ă, tolociți, -te, adj. (Despre terenuri) Necultivat, nelucrat; bătătorit, bătucit. Lespezile pămîntului tolocit se ridicau grele și groase, îndoind cormanele. MIHALE, O. 124.

toloci [At: MANOLACHE DRĂGHICI, I. 3/24 / V: (reg) ~ogi / Pzi: ~ocesc / E: ucr толочити] (Reg) 1 vt (C. i. semănături, iarbă etc.) A călca în picioare (culcând la pământ) Si: a bătători. 2 vr (D. terenuri) A deveni toloacă (1). 3 vt A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite.

tologi³ v vz toloci

TOLOCI, tolocesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A lăsa un teren necultivat (pentru a fi călcat și îngrășat de vite). ♦ Refl. (Despre terenuri) A fi călcat (și îngrășat) de vite. Să rupi țelină sau toloacă... și... să o lași să se pască de vite... ca să se tolocească. DRĂGHICI, la CADE.

A TOLOCI ~esc tranz. 1) (terenuri) A face să se tolocească; a transforma în toloacă. 2) (ierburi, semănături etc.) A călca în picioare (culcând la pământ și strivind). /<ucr. toloțyty

A SE TOLOCI pers. 3 se ~ește intranz. (despre terenuri) A deveni toloacă; a rămâne necultivat. /<ucr. tolocyty

tolocésc v. tr. (rut. tolóčiti, a călca. V. toloacă, clacă, stîlcesc). Dos. (numaĭ la part. netolocită). Calc, bătăturesc.

toloci (-cesc, -it), vb. – A lăsa vitele pe o țarină pentru a o îngrășa cu baliga lor. Rut. toločiti, rus. toločitĭ „a călca în picioare”, din sl. (sb.) tlačiti, cf. stîlci (Cihac, II, 416; Tiktin). Pare să se fi simțit în rom. ca o creație expresivă, în legătură cu dolo(fan) „durduliu”, golo(gan) „monedă” etc. – Der. toloacă, s. f. (ogor negru; izlaz), în Mold., din rut., rus. toloka „iarbă călcată în picioare”, pol. tlok „pîrloagă”; tologi, vb. (a călca, a bătători semănăturile; refl., a se trînti, a se întinde, a se culca), var. a lui toloci; tolăni, vb. refl. (a se trînti, a se întinde, a se culca), cu suf. expresiv -ni (legătura cu tc. arab. tulani „în lungime”, sugerată de Bogrea, Dacor., IV, 854, nu pare posibilă); toloșcan, adj. (leneș; durduliu, dolofan); toloban, s. m. (Trans., ciorap gros pentru opinci). Cea mai mareparte din aceste cuvinte circulă numai în Mold.