TOLERÁRE s. f. Acțiunea de a tolera. – V. tolera.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁRE s.f. Acțiunea de a tolera. [< tolera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

toleráre s. f., g.-d. art. tolerării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A TOLERÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A accepta admițând în apropiere și făcând abstracție de neajunsuri; a suporta; a suferi; a răbda. 2) (fapte supărătoare nepermise) A admite în mod conștient și tacit; a suporta; a suferi; a îngădui. 3) med. (tratamente, medicamente) A suporta fără reacție de respingere. /<fr. tolérer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁ vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr. tolérer, lat. tolerare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁ vb. tr. a îngădui, a permite (ceva nepermis). ◊ a admite, a suporta în apropiere (pe cineva). ♦ a ~ un medicament, un tratament = a suporta fără reacție patologică. (< fr. tolérer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁ vb. 1. v. îngădui. 2. v. suporta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tolerá vb., ind. prez. 1 sg. toleréz, 3 sg. și pl. tolereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink