Din totalul de 22 sunt afișate 20 definiții pentru tolerant, toleranță   declinări

TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNȚĂ, toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 3. Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. ♦ (Tehn.) Diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. – Din fr. tolérance.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNȚĂ, toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 3. Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. ♦ (Tehn.) Diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. – Din fr. tolérance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

toleránt adj. m., pl. toleránți; f. tolerántă, pl. toleránte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

toleránță s. f., g.-d. art. toleránței; pl. toleránțe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNT adj. v. concesiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNȚĂ s. v. îngăduință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Tolerant ≠ intolerant, intransigent, netolerant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Toleranță ≠ intoleranță
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care tolerează; îngăduitor; indulgent; iertător. /<fr. tolérant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNȚĂ ~e f. 1) Atitudine de om tolerant; îngăduință; indulgență. ~ religioasă.Casă de ~ bordel; lupanar. 2) Abatere admisă de la greutatea, măsura sau calitatea unei mărfi. 3) Obișnuință a unui organism de a suporta un medicament. /<fr. tolérance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNT, -Ă adj. Îngăduitor, indulgent. [Cf. fr. tolérant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNȚĂ s.f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = bordel, lupanar. 2. Obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la măsura, de la calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. ♦ (Tehn.) Diferența dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolérance].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNT, -Ă adj. care tolerează; îngăduitor, indulgent. (< fr. tolérant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNȚĂ s. f. 1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență. ◊ casă de ~ = bordel, lupanar. 2. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. ◊ (biol.) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. ◊ (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni. (< fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

toleránt adj. m., pl. toleránți; f. sg. tolerántă, pl. toleránte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

toleránță s. f., g.-d. art. toleránței; pl. toleránțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tolerant a. 1. care tolerează, mai ales în materie de religiune; 2. indulgent în daraverile vieții.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

toleranță f. 1. indulgență pentru ceea ce nu se poate împiedeca sau nu trebue să fie împiedecat; 2. permisiune ce un guvern acordă a se practica alte culturi în afară de cele recunoscute de Stat; 3. principiu de a nu persecuta din cauza religiunii; 4. dispozițiunea celor ce suportă cu răbdare opiniuni opuse la ale lor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink