TOLERÁNT, -Ă, toleranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care tolerează; îngăduitor, indulgent. – Din fr. tolérant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNT ~tă (~ți, ~te) Care tolerează; îngăduitor; indulgent; iertător. /<fr. tolérant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNT, -Ă adj. Îngăduitor, indulgent. [Cf. fr. tolérant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNT, -Ă adj. care tolerează; îngăduitor, indulgent. (< fr. tolérant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁNT adj. v. concesiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Tolerant ≠ intolerant, intransigent, netolerant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

toleránt adj. m., pl. toleránți; f. sg. tolerántă, pl. toleránte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink