TOLERÁBIL, -Ă, tolerabili, -e, adj. Care poate fi tolerat; admisibil; suportabil. – Din fr. tolérable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi tolerat; suportabil. /<fr. tolérable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁBIL, -Ă adj. Care se poate tolera; admisibil. [Cf. fr. tolérable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁBIL, -Ă adj. care poate fi tolerat; admisibil. (< fr. tolérable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLERÁBIL adj. 1. v. suportabil. 2. v. acceptabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Tolerabil ≠ intolerabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tolerábil adj. m., pl. tolerábili; f. sg. tolerábilă, pl. tolerábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink