TOLĂNÍRE s. f. Acțiunea de a (se) tolăni. – V. tolăni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

tolăníre s. f., g.-d. art. tolănírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni). ♦ Intranz. A sta culcat, a lenevi. – Cf. tologi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE TOLĂNÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre ființe) A se culca, întinzându-se comod în toată lungimea; a se tologi. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLĂNÍ vb. a se întinde, a se lungi, (reg.) a răcăși, (prin Munt. și Olt.) a răbuni, (Mold.) a se tologi. (Ce te-ai ~ așa în fotoliu?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOLĂNÍ vb. v. lenevi, trândăvi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tolăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tolănésc, imperf. 3 sg. tolăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. tolăneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink