TOIEGÉL, toiegele, s. n. Diminutiv al lui toiag. [Pr.: to-ie-] – Toiag + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

toiegél s. n., pl. toiegéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink