TÓGĂ, togi, s. f. Mantie largă și lungă, fără mâneci, pe care o purtau romanii peste tunică, înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul și umărul drept. – Din lat. toga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TÓGĂ ~gi f. 1) Mantie lungă și largă fără mâneci, purtată peste tunică, lăsând descoperit brațul și umărul drept. 2) Haină de ceremonie, lungă până la pământ, cu mâneci largi. ~ de avocat. [G.-D. togii] /<lat. toga
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÓGĂ s.f. Îmbrăcăminte specifică a romanilor constând dintr-o bucată lungă de stofă sau de lână, care se purta înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul drept. [< lat. toga].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TÓGĂ s. f. 1. îmbrăcăminte bărbătească la romani constând dintr-o bucată lungă de stofă sau de lână, care se purta înfășurată pe corp, pornind de la umărul stâng și lăsând descoperit brațul drept. 2. robă. (< lat. toga)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TÓGĂ s. v. robă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tógă s. f., g.-d. art. tógii; pl. togi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink