TOCULÉȚ, toculețe, s. n. Diminutiv al lui toc3. – Toc3 + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOCULÉȚ s. tocușor. (~ de pantofi.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
toculéț s. n., pl. toculéțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink