TOCĂTURĂ, tocaturi, s. f. 1. Carne tocată (și amestecată cu pâine, condimente etc.), din care se prepară anumite mâncăruri. 2. P. gener. Ceea ce a fost tocat, Tocătură de paie. – Toca + suf. -ătură.

tocătură sf [At: POLIZU / Pl: -ri / E: toca¹ + -tură] 1 Carne tocată⁴ (2) (și amestecată cu pâine, condimente, etc.), folosită la prepararea unor mâncăruri. 2 Mâncare făcută din tocătură (1). 3 Furaje tocate⁴ (1) mărunt pentru hrana vitelor. 4 (Tex; îs) Fir de ~ Fir care se obține din lână pieptănată amestecată cu bucățele de fir de bumbac sau de mătase de altă culoare. 5 (Fam) Țesătură degradată din cauza folosirii îndelungate. 6 (Fam) Țesătură mâncată de molii.

TOCĂTURĂ, tocături, s. f. 1. Carne tocată (și amestecată cu pâine, condimente etc.), din care se prepară anumite mâncăruri. 2. P. gener. Ceea ce a fost tocat. Tocătură de paie. – Toca + suf. -ătură.

TOCĂTURĂ, tocaturi, s. f. 1. Carne tocată mărunt, din care se prepară anumite mîncări. Vîrîse în dinții rînjiți un trandafir umplut cu tocătură rumenă de pecie și de mușchi. DELAVRANCEA, S. 182. 2. Lucru tocat mărunt. Tocătură de paie.

TOCĂTURĂ ~i f. 1) Material mărunțit prin tocare. 2) Carne tocată amestecată, de obicei, cu anumite ingrediente, servind la prepararea diferitelor feluri de mâncare. /a toca + suf. ~tură

tocătură f. carne tocată.

tocătúră f., pl. ĭ. Carne tocată (chiftele, sarmale, perișoare).

tocătură (ceea ce a fost tocat) s. f., g.-d. art. tocăturii; pl. tocături

tocătură s. f., g.-d. art. tocăturii; pl. tocături

tocătură s. f., g.-d. art. tocăturii; pl. tocături