TIVITÚRĂ, tivituri, s. f. Tivire; (concr.) locul unde a fost tivit ceva; tiv. ♦ Fâșie îngustă de pânză, cusută pe marginea unei țesături (de altă culoare); chenar. – Tivi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TIVITÚRĂ ~i f. 1) Margine tivită a unor obiecte. 2) Fâșie de material care se aplică pe marginea unor obiecte pentru a preveni destrămarea lor. /a tivi + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIVITÚRĂ s. 1. tiv, (pop.) refec, (înv. și reg.) tiveală, (reg.) refecătură, roit, tighel, (prin nordul Mold. și nordul Transilv.) rubăț, (înv.) omet. (~ la o rochie prea lungă.) 2. paspoal, tiv. (Jachetă cu ~ de catifea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tivitúră s. f., g.-d. art. tivitúrii; pl. tivitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink