tivilichie [At: (a. 1753) T. PAPAHAGI, C. L. / V: (reg) televechie, televichie, telichevie, tevelechie, tevilechie, tev~, tilivechie, tilivichie, ~lchie, ~vl~ sf, tilivechiu, ~chiu sn / Pl: -ii / E: ns cf tivilichiu²] (Reg) 1 sf Pieptar (lung și îmblănit) împodobit cu cusături, pe care îl poartă femeile de la țară. 2 sn (Îf tivilichiu) Pieptar de adamască, tivit pe margini cu o bandă de catifea sau de mătase. 3 sf Corset (1).

TIVILICHIE, tivilichii, s. f. Pieptar cusut cu fir și cu mătase, purtat de femeile de la țară. – Variantă: televechie (PĂSCULESCU, L. P. 294) s. f.

TIVILICHIE ~i f. rar Pieptar din piele, împodobit cu cusături, de obicei îmblănit, purtat de femei la țară. [G.-D. tivilichiei] /cf. turc. tevekkeli

tivilichie f. pieptar lung al țărancelor: să’mbrace și tivilichie, să placă altora și mie PANN. [Compus probabil din tiv și ilic].

tivilichíe f. (cp. cu adj. tivilichiŭ). Munt. Olt. Scurteĭcă blănită (C. L. 1912, 319). – Și tivilichíŭ (n., pl. ie), ilic de șamalagea tivit pe marginĭ cu o bandă de catifea saŭ mătase (după explicațiunea uneĭ cocoane bătrîne din Buzăŭ). – Și tilivechíŭ: 3 tilivechie de șalamagea cu sîngeap (Furtună, Preoțimea rom. 1915, 257). Și tevelechíe (Mold.?).

televechie sf vz tivilichie

televichie sf vz tivilichie

telichevie sf vz tivilichie

tevecheliu, ~ie a vz tivilichiu²

tevelechie sf vz tivilichie

tevilechie sf vz tivilichie

tevilichie sf vz tivilichie

tilibichiu, ~ie a vz tivilichiu²

tilivechie sf vz tivilichie

tilivechiu sn vz tivilichie

tilivichie sf vz tivilichie

tilivichiu, ~ie a vz tivilichiu²

tivilchie sf vz tivilichie

tivilchiu, ~ie a vz tivilichiu²

tivilichiu¹ sn vz tivilichie

tivilichiu², ~ie [At: (a. 1790) IORGA, S. D. VIII, 84 / V: (înv) tevecheliu, (reg) tilibichiu, tilivichiu, ~lchiu / Pl: ~ii, ~ie / E: tc tevekkeli] 1-2 a, av (Înv) (Care este) neprevăzător. 3 a (Înv) Naiv. 4 a (Pop) Bine dispus Si: vesel. 5 a (Pop) Vioi. 6 a (Pop) Guraliv (2). 7 a (Reg) înalt și zvelt. 8-9 a, av (Reg) (Care este) elegant. 10-11 a, av (Reg) (Care este) înzorzonat. 12 a (Reg) Care se alintă. 13 a (Reg) Care face pe grozavul.

tivlichie sf vz tivilichie

TELEVECHIE s. f. v. tivilichie. modificată

TIVILICHIU, -IE, tivilichii, adj. Vesel, hazliu, vioi. Se făcuse... frumos și tivilichiu, de nu mai erau alții ca dînsul. ȘEZ. VI 13.

TIVILICHIU, -IE, tivilichii, adj. (Pop.) Vesel, hazliu, vioi. – Tc. tevek-keli.

tevelechie f. Mold. V. tivilichie.

tivilichiu a. 1. Mold. om căruia îi place s’aibă totul gata, iute și curat; 2. Tr. svelt. [Origină necunoscută: cf. Munt. ivilichiu, svelt (din turc. EVVELKI)].

tevelechíe, V. tivilichie.

tilivechíŭ, -vichíŭ, V. tivilichiu.

tivilichíŭ, -íe adj. (turc. tevekkeli, neprevăzător, naiv, fără intențiune). Mold. Fam. Sociabil, elegant, de lume: om tivilichiŭ. – Și tilivichíŭ (Tel. Rev. I. Crg. 9, 94).

tivilichie (rar) s. f., art. tivilichia, g.-d. art. tivilichiei; pl. tivilichii, art. tivilichiile (desp. -chi-i-)

tivilichie s. f., art. tivilichia, g.-d. art. tivilichiei; pl. tivilichii, art. tivilichiile

tivilichie s. f., art. tivilichia, g.-d. art. tivilichiei; pl. tivilichii, art. tivilichiile

TIVILICHIE s. v. corset.

tivilichie s. v. CORSET.

TIVILICHIU adj. v. vesel, voios.

tivilichiu adj. v. VESEL. VOIOS.

tivilichiu, tivilichie, adj. (înv.) 1. sociabil, de lume, vesel. 2. elegant. 3. zvelt. 4. naiv, nesocotit.