TIVEÁLĂ, tiveli, s. f. Faptul de a tivi; (concr.) ceea ce s-a tivit. – Tivi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TIVEÁLĂ s. v. tiv, tivitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tiveálă s. f., g.-d. art. tivélii; pl. tivéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink