TITULARIZÁ, titularizez, vb. I. Tranz. A numi pe cineva ca titular al unui post (în care funcționa până atunci în mod provizoriu). – Din fr. titulariser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A TITULARIZÁ ~éz tranz. rar (persoane) A face titular; a numi definitiv într-un post deținut anterior temporar. /<fr. titulariser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TITULARIZÁ vb. I. tr. (Rar) A numi, a face pe cineva titular al unui post. [< fr. titulariser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TITULARIZÁ vb. tr. a numi (pe cineva) titular (1) al unui post. (< fr. titulatiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TITULARIZÁ vb. v. definitiva.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

titularizá vb., ind. prez. 1 sg. titularizéz, 3 sg. și pl. titularizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink