TITUBÁNT, -Ă, titubanți, -te, adj. (Franțuzism) Bălăbănit2, nesigur, tremurător. – Din fr. titubant.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TITUBÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; bălăbănit, tremurător, nesigur. [< fr. titubant].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TITUBÁNT, -Ă adj. cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; tremurător. (< fr. titubant)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
titubánt adj. m., pl. titubánți; f. sg. titubántă, pl. titubánte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink