TITIRÍT, -Ă, titiriți, -te, adj. (Reg. și fam.) Aranjat, dichisit, gătit cu (prea) multă grijă. – V. titiri.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg. și fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
titirí, titirésc, vb. IV (reg. și fam.) 1. a așeza atent ceva. 2. (refl.) a se dichisi, a se aranja, a se găti.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
titirí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titirésc, imperf. 3 sg. titireá; conj. prez. 3 sg. și pl. titireáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
titirit, -ă, titiriți, -te adj. (reg.) aranjat, dichisit, gătit cu multă grijă
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
titiri, titiresc (reg.) I. v. t. a dichisi, a aranja, a găti cu multă grijă II. v. r. a se dichisi, a se aranja, a se găti cu multă grijă
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink