titirisíre s. f., g.-d. art. titirisírii; pl. titirisíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TITIRISÍ, titirisesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) dichisi. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

titirisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titirisésc, imperf. 3 sg. titiriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. titiriseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink