TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii adj. (Înv.) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). [Pr.: -ri-a-] – Din tc. tiryaki.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de camelia.soare | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRIACHÍU ~e (~i) înv. Care se află în stare de buimăceală (din cauza băuturii); buimăcit. /<turc. tiryaki
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRIACHÍU adj. v. indispus, mahmur.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tiriachíu adj. m. (sil. -ri-a-), f. tiriachíe; pl. m. și f. tiriachíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink