6 intrări
28 de definiții

Explicative DEX

tiri3 sn, i [At: UDRESCU, GL. / E: fo] (Mun; rep) 1-2 (Cuvânt care) redă zgomotul produs de pașii mărunți, deși și iuți ai puilor, ai șoarecilor etc.

tiri2 [At: ANON. CAR. / V: (reg) tir, țâr, țir / S și: (reg) -mi prin contopirea cu mi-e / E: slv терь, ngr τέρι] (Reg) 1 av (îcr el însuși; de obicei urmat de „mi-e”) Tot una. 2 c (Cu funcție disjunctivă și corelativă; îcr el însuși sau însoțit de alte conjuncții) Ori..., ori...

TIRI adv. (Popular, folosit numai în corelație cu sine însuși) Ce mi-e..., ce mi-e...; fie..., fie...; cum..., așa și... Tiri dracul, Tiri mama lui. POP.

tírĭ, V. tir 2.

ȚÂR2, țâri, s. m. 1. Scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată. 2. Fig. Om foarte slab. – Din ngr. tsíros.

chiri i vz tiri

ciri[1] c vz tiri

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

tir1 av, c vz tiri2

țâr1 c vz tiri2

țâr3 sm [At: VALIAN / V: (înv) țir / Pl: ~i / E: ngr τσίρος] 1 Scrumbie albastră, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată. 2 (Fig) Persoană foarte slabă. 3 (Olt; pan) Varietate de ardei mici, subțiri și foarte iuți.

țir1 c vz tiri2

țir2 sm vz țâr3[1] corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit; vz țâr4; acesta din urmă nu este definit în MDA2 — LauraGellner

țiri i [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 298 / E: fo] (Rep) Cuvânt care redă zgomotul foarfecelor atunci când se taie ceva Si: țac, țirițic.

ȚÎR1 sm. 1 🐟 Mică scrumbie de mare, sărată și uscată: dac’ai fi bun, mai bine un pahar de vinișor, mîncai niște afurisiți de ~ (CAR.); salată de ~i; : uscat, slab ca un ~, foarte slab 2 iron. Om foarte slab: mai bine era de-mi dam fetița după ~ul ăla de Georgescu de la percepție? (BAS.) [ngr. τσήƿoꜱ].

ȚÂR2, țâri, s. m. 1. Scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată. 2. Fig. Om foarte slab. – Din ngr. tsiros.

ȚÎR2, țîri, s. m. 1. Mică scrumbie de mare, care se mănîncă mai ales sărată și uscată. Stroe Vardaru străbătu săgeată întîiul despărțimînt din raiul lui Mazdrîh, cu arome de țîri și limonie, de scorțișoară, năut, piper și tahîn, năvălind buzna spre a doua ușă din fund. C. PETRESCU, A. R. 64. Dac-ai fi bun, mai bine un pahar de vinișor, mîncai niște afurisiți de țîri. CARAGIALE, M. 318. 2. Fig. Om foarte slab. Mai bine era de-mi dam fetița după țîrul ăla de Georgescu de la percepție? BASSARABESCU, la CADE.

ȚÂR2 ~i m. 1) Pește marin, de talie mică, cu corp lunguieț, de culoare albastră, care se consumă sărat și uscat. 2) fig. Persoană slabă, costelivă. /<ngr. tsíros

scrumbie f. 1. (de mare) peștișor de mare, se usucă primăvara și se aduce în comerț sub numele de țâr (Scomber scombrus); 2. (de Dunăre), pește ce trăiește în cârduri în Marea-Neagră, se vinde proaspăt, sărat sau afumat (Clupea pontica). [Și scumbrie = gr. mod. SKOMBRI].

țâr m. scrumbie sărată și uscată: slab ca un țâr. [Gr. mod. TZÍROS].

2) tir (vsl. terĭ, te, și; sîrb. ter, și, asemenea). Vest. Tot una, egal: tir și unu, tir și altu; tir mĭ-e Rada, tir mĭ-e Rada baba. – Și tirĭ...tirĭ (Hațeg), orĭ... orĭ: tirĭ că e mînzară, tirĭ că e stearpă (BSG. 1937, 87). V. tiz.

1) țîr m. (ngr. tziros). Un fel de scrumbie maĭ mică din apele greceștĭ. (Se spintecă, se înșiră pe ață, se usucă, se pune în butoaĭe și se exportează. În România se consumă mulțĭ țîrĭ, făcuțĭ salată cu mărar). Fig. Om foarte slab: ce țîr!

Ortografice DOOM

țâr1 s. m., pl. țâri

țâr2 s. m., pl. țâri

țâr s. m., pl. țâri

țâr, -ri (pește).

Etimologice

țîr (-ri), s. m. – Varietate de scrumbie sărată. – Mr. țir. Ngr. ταήρος (Tiktin; Gáldi 262), cf. tc. çiroz, bg. ciroz.

Argou

slab ca o scoabă / ca un ogar / ca un țâr expr. (d. oameni și animale) uscățiv, sfrijit.

Arhaisme și regionalisme

tir(i), adv. conj. (reg.) 1. la fel, tot una, cam... așa și. 2. ori... ori, fic... fic, sau... sau.

Intrare: tiri (adv.)
tiri1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • tiri
tir3 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • tir
Intrare: tiri (conj.)
tiri2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • tiri
tir2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • tir
  • ti
țâr4 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • țâr
țir2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • țir
Intrare: tiri (interj.)
tiri3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • tiri
chiri interjecție
interjecție (I10)
  • chiri
Intrare: tiri (zgomot)
substantiv neutru (N70)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tiri
  • tiriul
plural
genitiv-dativ singular
  • tiri
  • tiriului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țâr (pește)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâr
  • țârul
  • țâru‑
plural
  • țâri
  • țârii
genitiv-dativ singular
  • țâr
  • țârului
plural
  • țâri
  • țârilor
vocativ singular
  • țârule
plural
  • țârilor
țir1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țir
  • țirul
plural
  • țiri
  • țirii
genitiv-dativ singular
  • țir
  • țirului
plural
  • țiri
  • țirilor
vocativ singular
plural
Intrare: țiri
țiri interjecție
interjecție (I10)
  • țiri
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tiriadverb

  • 1. regional (În corelație cu el însuși; de obicei urmat de „mi-e”) Totuna. MDA2
    sinonime: totuna
etimologie:

tiriconjuncție

  • 1. popular (Folosit numai în corelație cu sine însuși) Ce mi-e..., ce mi-e...; fie..., fie...; cum..., așa și... MDA2 DLRLC
    • format_quote Tiri dracul, Tiri mama lui. POP. DLRLC
etimologie:

tiriinterjecție
tirisubstantiv neutru

  • 1. regional (Cuvânt care) redă zgomotul produs de pașii mărunți, deși și iuți ai puilor, ai șoarecilor etc. MDA2
etimologie:

țâr, țârisubstantiv masculin

  • 1. Scrumbie mică de mare, care se pescuiește primăvara și se consumă mai ales sărată și uscată. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Stroe Vardaru străbătu săgeată întîiul despărțimînt din raiul lui Mazdrîh, cu arome de țîri și limonie, de scorțișoară, năut, piper și tahîn, năvălind buzna spre a doua ușă din fund. C. PETRESCU, A. R. 64. DLRLC
    • format_quote Dac-ai fi bun, mai bine un pahar de vinișor, mîncai niște afurisiți de țîri. CARAGIALE, M. 318. DLRLC
  • 2. figurat Om foarte slab. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Mai bine era de-mi dam fetița după țîrul ăla de Georgescu de la percepție? BASSARABESCU, la CADE. DLRLC
etimologie:

țiriinterjecție

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „tiri” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50