TIRANIZÁ, tiranizez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva în mod tiranic, a se purta ca un tiran (2); a asupri, a teroriza. ♦ Fig. A chinui, a obseda. – Din fr. tyranniser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A TIRANIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A trata cu cruzime (ca un tiran); a supune unor chinuri fizice și/sau morale. 2) fig. (despre gânduri, sentimente etc.) A urmări în permanență și în mod neplăcut; a chinui; a munci; a tortura. /<fr. tyranniser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRANIZÁ vb. I. tr. A trata cu cruzime pe cineva, a asupri; a teroriza. ♦ (Fig.) A chinui, a obseda. [< fr. tyranniser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRANIZÁ vb. tr. a trata cu cruzime pe cineva; a asupri, a teroriza. ◊ (fig.; despre idei, sentimente etc.) a chinui. (< fr. tyranniser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRANIZÁ vb. 1. v. oprima. 2. v. teroriza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRANIZÁ vb. v. chinui, frământa, obseda, persecuta, preocupa, tortura, urmări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tiranizá vb., ind. prez. 1 sg. tiranizéz, 3 sg. și pl. tiranizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink