TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, ușor, cu grijă (pentru a nu fi auzit). Merge tiptil. ♦ Pe furiș, pe nesimțite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). 2. (Înv.; în expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [Var.: (înv.) teptíl adv.] – Din tc. tebdil.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TIPTÍL adv. 1) Fără zgomot; încet. 2) Pe furiș; pe ascuns; pe nesimțite. /<turc. tebdil
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIPTÍL adv. 1. (pop.) cătinel, pitiș, pitulat, pituliș, pituluș. (Înaintează ~.) 2. furiș, hoțește, (rar) hoțiș. (Se strecoară ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIPTÍL adv. v. deghizat, incognito, travestit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tiptíl adv. – În mod precaut, pe furiș, pe nesimțite. – Var. înv. teptil. Mr. tiptile, megl. tiptil. Tc. (arab.) tebdil (Roesler 604; Șeineanu, II, 362; Lokotsch 1966), cf. alb., sb. tevdil, bg. tepdil. – Der. tiptilat, adj. (deghizat, travestit), prin contaminare cu tupilat.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tiptíl adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink