12 definiții pentru tipologie
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIPOLOGIE, (1) tipologii, s. f. 1. Studiere sau determinare a tipurilor în care se pot clasifica obiectele, fenomenele etc. dintr-un domeniu oarecare. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. 2. Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. – Din fr. typologie.
tipologie sf [At: VUIA, PĂST. 15 / Pl: ~ii / E: fr typologie] 1 Studiu științific al trăsăturilor tipice2 (1) sau al relațiilor reciproce dintre diverse tipuri1 (1) ale unor obiecte sau fenomene. 2 Clasificare rezultată în urma tipologiei (1). 3 Ansamblu de tipuri1 (1). 4 Clasificare a tipurilor1 (11) literare. 5 Ansamblu de tipuri1 (11) literare. 6 Ramură a psihologiei care studiază tipurile1 (6) în care se pot clasifica oamenii, luând ca bază fie un anumit proces psihic, fie un grup complex de însușiri ale personalității. 7 (Lin) Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri, neluând în considerație istoria lor și relațiile dintre ele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIPOLOGIE, tipologii, s. f. Studiu științific al trăsăturilor tipice sau al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. – Din fr. typologie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TIPOLOGIE, tipologii, s. f. Studiul sau înfățișarea științifică a tuturor trăsăturilor tipice sau a relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor oameni, obiecte sau fenomene. În unele din nuvelele sale... autorul urmărește o serie întreagă de oameni în acțiuni noi. În tipologia acestora se poate descifra caracterul revoluționarului, caracterul combatantului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIPOLOGIE s.f. 1. Studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care studiază trăsăturile psihice caracteristice ale diferitelor tipuri de oameni. 2. (Lingv.) Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. [Gen. -iei. / < fr. typologie, cf. gr. typos – tip, logos – studiu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIPOLOGIE s. f. 1. studiu științific al trăsăturilor tipice ori al relațiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor oameni, animale, obiecte sau fenomene. ◊ clasificare a tipurilor literare. 2. ramură a pshihologiei care studiază trăsăturile psihice ale diferitelor tipuri de oameni. 3. studiu științific al structurii unui idiom sau grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. (< fr. typologie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TIPOLOGIE ~i f. 1) Clasificare științifică a obiectelor și a fenomenelor după anumite trăsături tipice. 2) Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice pentru diferite tipuri de oameni. 3) lingv. Metodă de studiere a structurii limbilor pentru a stabili tipul de care țin și pentru a releva trăsăturile comune și distincte. [G.-D. tipologiei] /<fr. typologie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tipologie s. f., art. tipologia, g.-d. art. tipologiei; (studii) pl. tipologii, art. tipologiile (desp. -gi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tipologie s. f., art. tipologia, g.-d. art. tipologiei; (studii) pl. tipologii, art. tipologiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tipologie s. f., art. tipologia, g.-d. art. tipologiei; (studii) pl. tipologii, art. tipologiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TIPOLOGIE s. f. (< fr. typologie, cf. gr. typos – tip, logos – studiu): mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri, în raport cu un tip determinat, printr-o analiză unitară.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
TIPO- „caracter, formă, tipar, imprimare; tipic, tipografic, caracterial”. ◊ gr. typos „semn, amprentă, model, caracter, marcă” > fr. typo-, germ. id., engl. id., it. tipo- > rom. tipo-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., fază de evoluție cantitativă a organismelor, în timpul căreia ia naștere un tip caracterial; ~grafie (v. -grafie), s. f., întreprindere în care se execută tipărirea diferitelor publicații; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., metodă de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întîi pe hîrtie și apoi pe piatră litografică; ~liză (v. -liză), s. f., fază care precedă extincția tipului biologic; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Știință a elaborării tipurilor în care se pot clasifica obiectele și fenomenele dintr-un anumit domeniu. 2. Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice ale diferitelor tipuri de oameni; ~metrie (v. -metrie1), s. f., procedeu de reproducere cartografică, utilizîndu-se forme compuse din elemente tipografice și clișee; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument cu care se măsoară corpul literelor tipografice. 2. Riglă divizată în unități tipografice, utilizată la măsurarea dimensiunilor machetei, a textelor etc.; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tipar radiografic; ~stază (v. -stază), s. f., etapă statică în filogenie, caracterizată prin absența relativă a formării tipurilor noi.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tipologie, tipologiisubstantiv feminin
- 1. Studiere sau determinare a tipurilor în care se pot clasifica obiectele, fenomenele etc. dintr-un domeniu oarecare. DEX '09 DLRLC DN
- În unele din nuvelele sale... autorul urmărește o serie întreagă de oameni în acțiuni noi. În tipologia acestora se poate descifra caracterul revoluționarului, caracterul combatantului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 2/4. DLRLC
- 1.1. Clasificare a tipurilor literare. MDN '00
- 1.2. Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. DN
-
-
- 2. Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- typologie DEX '09 DEX '98 DN