5 intrări
25 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- specializate (2)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIPO adj. invar. (Fam.) Tipografic. – Din fr. typo.
tipo1 sni [At: DEX / E: fr typo] (Fam) 1-2 Tipografie (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tipo2- [At: DN3 / E: fr typo-, it tipo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Model. 2 Exemplar1 (1). 3 Imprimat. 4 Matriță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIPO s. n. (Fam.) Tipografie. – Din fr. typo. corectat(ă)
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TIPO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „imprimat”, „matriță”; „exemplar”, „model”, „tip”. [< fr. typo-, it. tipo-, cf. gr. typos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIPO s.n. invar. (Fam.) Tipografie. [< fr. typo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIPO s. f. (fam.) tipografie. (< fr. typo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TIP, -Ă,[1] (1, 2, 3) tipuri, s. n., (4) tipi, -e, s. m. și f. 1. S. n. Obiect care reprezintă modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de același fel; prototip. 2. S. n. Individ, exemplar, obiect, fenomen care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale pentru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de același fel. ♦ Spec. Personaj din literatură sau din artă care întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă. ♦ Totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc. ♦ Caracter distinctiv; particularitate. 3. S. n. Soi3, fel, gen, categorie. 4. S. m. și f. (Fam.) Individ, ins. – Din fr. type, lat. typus. modificată
- Am adăugat forma de feminin sg. pentru sensul 4. — gall
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tip1, ~ă [At: CANTEMIR, O. V, 157 / Pl: ~uri sn, ~i, ~e smf / E: lat typus, ngr τύπος, fr type] 1 sn Model care reprezintă un anumit grup de obiecte sau de fenomene. 2 sn Obiect care reprezintă modelul original după care se efectuează obiecte de același fel Si: prototip. 3 sn (Înv) Tipar (18). 4 sn Formă de literă tipografică. 5 sn (Înv) Efigie a unei medalii. 6 sn Exemplar care întrunește trăsăturile caracteristice ale unui grup, ale unei categorii, ale unei rase etc. 7 sn Totalitatea caracterelor distinctive, esențiale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc. 8 sn Caracter distinctiv Si: particularitate. 9 sn Categorie de persoane cu anumite trăsături constituționale, anatomofiziologice sau psihologice comune Si: fel, gen, soi. 10 sn (Spc) Exemplar ale cării caractere formează trăsăturile esențiale ale unei specii, ale unei familii de plante sau de animale. 11 sn (Spc) Personaj din literatură sau din alt domeniu al artei, care întrunește în modul cel mai expresiv trăsăturile, caracterele esențiale ale indivizilor din categoria pe care o reprezintă. 12 sn (Fam) Figură originală. 13 smf (Fam) Individ. 14 smf (Fam) Iubit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIPĂ s.f. 1. (Fam.; peior.) Tipesă. 2. (Rar) Literă de tipar pentru imprimare. [< tip + -ă, cf. fr. type].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIP1 I. s. n. 1. model, formă căreia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene; model original după care se efectuează obiecte de același fel; prototip. 2. individ, exemplar care întrunește anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etc. ◊ totalitatea caracterelor distinctive esențiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc. ◊ caracter distinctiv, particularitate. ◊ exemplar ale cărui caractere constituie trăsăturile esențiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale. II. s. m. f. 1. personaj care întrunește trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă. 2. (fam.) persoană de mare originalitate; individ, ins. (< fr. type, lat. typus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+tipo2 (fam.) s. n. (a trimite la ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tipo1 (fam.) adj. invar. (coli ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!tipo (fam.) adj. invar.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tipo s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tipă (fam.) s. f., g.-d. art. tipei; pl. tipe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*tipă (fam.) s. f., g.-d. art. tipei; pl. tipe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TIPO s. v. imprimerie, tipografie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tipo s. v. IMPRIMERIE. TIPOGRAFIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TIPĂ s. v. individă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tipă s. v. INDIVIDĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TIPO- „caracter, formă, tipar, imprimare; tipic, tipografic, caracterial”. ◊ gr. typos „semn, amprentă, model, caracter, marcă” > fr. typo-, germ. id., engl. id., it. tipo- > rom. tipo-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., fază de evoluție cantitativă a organismelor, în timpul căreia ia naștere un tip caracterial; ~grafie (v. -grafie), s. f., întreprindere în care se execută tipărirea diferitelor publicații; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., metodă de imprimare a unor texte culese cu litere mobile, mai întîi pe hîrtie și apoi pe piatră litografică; ~liză (v. -liză), s. f., fază care precedă extincția tipului biologic; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Știință a elaborării tipurilor în care se pot clasifica obiectele și fenomenele dintr-un anumit domeniu. 2. Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice ale diferitelor tipuri de oameni; ~metrie (v. -metrie1), s. f., procedeu de reproducere cartografică, utilizîndu-se forme compuse din elemente tipografice și clișee; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument cu care se măsoară corpul literelor tipografice. 2. Riglă divizată în unități tipografice, utilizată la măsurarea dimensiunilor machetei, a textelor etc.; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., tipar radiografic; ~stază (v. -stază), s. f., etapă statică în filogenie, caracterizată prin absența relativă a formării tipurilor noi.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
TIP-, v. TIPO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., nume bazat pe un tip biologic.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
tipo s. n. sg. tipografie
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tip, -ă, tipi, -e s. m., s. f. individ, ins
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N999) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
tipoadjectiv invariabil
- 1. Tipografic. DEX '09sinonime: tipografic
etimologie:
- typo DEX '09
tipoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „imprimat”, „matriță”; „exemplar”, „model”, „tip”. DN
etimologie:
- typo- DN
- tipo- DN
- typos DN
tiposubstantiv neutru invariabil
- 1. Imprimerie, tipografie. DEX '98 DNsinonime: imprimerie tipografie
etimologie:
- typo DEX '98 DN
tip, tipisubstantiv masculin tipă, tipesubstantiv feminin
-
- Într-un fel, tipul începuse să-mi fie simpatic. CAMIL PETRESCU, U. N. 58. DLRLC
- Mi s-a părut un tip curios acest om, care îți umplea capul cu toate nimicurile lui. VLAHUȚĂ, O. A. 193. DLRLC
- Un tip eminamente simpatic este amicul meu X... foarte bine cunoscut de noi toți bucureștenii. CARAGIALE, O. II 191. DLRLC
-
etimologie:
- type DEX '98 DEX '09
- typus DEX '98 DEX '09
tipă, tipesubstantiv feminin
- 1. Literă de tipar pentru imprimare. DN
etimologie:
- type DN