opțiuni
  • info
4 intrări
8 definiții

Explicative DEX

tipire sf [At: (cca 1680-1700) GCR I, 245/28 / Pl: ? / E: ns cf tip1] (Îvr) 1 Imagine. 2 Model.

tipi1 vt [At: RUSSO, S. 59 / Pzi: ~pesc / E: tip1] 1 (Înv) A limita. 2 (Olt) A cuprinde (1).

țipi vt [At: DLR / Pzi: ~pesc / E: ns cf srb cipati (se) „a se jura”] (Reg) A constrânge (1).

TIPI, tipesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îngrădi, a limita; a constrînge. Petru Maior... nu au gîndit de fel a îmbrăca limba romînă în haine latine, a tipi slobodul îmblet și armonia limbii pe vro sistemă. RUSSO, S. 59.

TIPI, tipesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A îngrădi, a limita; a constrînge.

Sinonime

TIPI vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

tipi vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

Arhaisme și regionalisme

TIPIRE s. f. (Trans. SV) Imagine, înfățișare; model. Scaunele. . . sînt înălțate de toată tipirea smerită si cătră acel înalt . . . neclătite și întărite stau. IOAN ZOBA, RÎNDUÎALA DIACONSTVELOR. Slobodă suire a lor dau toată tipirea smerită. IOAN ZOBA, RÎNDUÎALA DIA- CONSTVELOR. Etimologie: cf. tip. Vezi și tipos, tiposi, tiposire. Cf. t i p o s.

Intrare: tipire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipire
  • tipirea
plural
  • tipiri
  • tipirile
genitiv-dativ singular
  • tipiri
  • tipirii
plural
  • tipiri
  • tipirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tipi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tipi
  • tipire
  • tipit
  • tipitu‑
  • tipind
  • tipindu‑
 singular plural
  • tipește
  • tipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tipesc
 (să)
  • tipesc
  • tipeam
  • tipii
  • tipisem
a II-a (tu)
  • tipești
 (să)
  • tipești
  • tipeai
  • tipiși
  • tipiseși
a III-a (el, ea)
  • tipește
 (să)
  • tipească
  • tipea
  • tipi
  • tipise
plural I (noi)
  • tipim
 (să)
  • tipim
  • tipeam
  • tipirăm
  • tipiserăm
  • tipisem
a II-a (voi)
  • tipiți
 (să)
  • tipiți
  • tipeați
  • tipirăți
  • tipiserăți
  • tipiseți
a III-a (ei, ele)
  • tipesc
 (să)
  • tipească
  • tipeau
  • tipiră
  • tipiseră
Intrare: țipi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țipi
  • țipire
  • țipit
  • țipitu‑
  • țipind
  • țipindu‑
 singular plural
  • țipește
  • țipiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țipesc
 (să)
  • țipesc
  • țipeam
  • țipii
  • țipisem
a II-a (tu)
  • țipești
 (să)
  • țipești
  • țipeai
  • țipiși
  • țipiseși
a III-a (el, ea)
  • țipește
 (să)
  • țipească
  • țipea
  • țipi
  • țipise
plural I (noi)
  • țipim
 (să)
  • țipim
  • țipeam
  • țipirăm
  • țipiserăm
  • țipisem
a II-a (voi)
  • țipiți
 (să)
  • țipiți
  • țipeați
  • țipirăți
  • țipiserăți
  • țipiseți
a III-a (ei, ele)
  • țipesc
 (să)
  • țipească
  • țipeau
  • țipiră
  • țipiseră
Intrare: țipire
țipire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipire
  • țipirea
plural
  • țipiri
  • țipirile
genitiv-dativ singular
  • țipiri
  • țipirii
plural
  • țipiri
  • țipirilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tipi, tipescverb

țipi, țipescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.