TIPESĂ, tipese, s. f. (Fam.) Persoană de sex feminin (cu relații și comportări dubioase). – Din fr. typesse.

tipesă sf [At: TEODOREANU, M. II, 375 / Pl: ~se / E: fr typesse] (Fam; prt) 1 Femeie (de proastă calitate). 2 Iubită.

TIPESĂ, tipese, s. f. (Fam. și peior.) Persoană de sex feminin (cu relații și comportări dubioase). – Din fr. typesse.

TIPESĂ, tipese, s. f. (Familiar, adesea peiorativ) Individă.

TIPESĂ s.f. (Fam.; peior.) Femeie, individă (de proastă calitate); tipă (1) [în DN]. [< fr. typesse].

TIPESĂ s. f. (peior.) femeie, individă (de proastă calitate). (< fr. typesse)

TIPESĂ ~e f. pop. Femeie de ținută și cu comportare dubioasă. /<fr. typesse

*tipésă f., pl. e (d. tip). Fam. Iron. Damă (nu prea serioasă).

tipesă (fam.) s. f., g.-d. art. tipesei; pl. tipese

tipesă (fam.) s. f., g.-d. art. tipesei; pl. tipese

tipesă s. f., g.-d. art. tipesei; pl. tipese

tipesă, tipese s. f. (peior.) femeie cu relații și comportament dubioase

TIPESĂ s. v. individă.

tipesă s. v. INDIVIDĂ.