TIO interj. (Pop.) Strigăt cu care se gonește un animal. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) sulf”, „cu (care conține) sulf”. [Pron. ti-o-. / < fr. thio-, it. tio-, cf. gr. theion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TIO- elem. „sulf”. (< fr. thio-, cf. gr. theion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TIO interj. (reg.) tiohaha. (~!, mioară.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tio interj. – Servește pentru a alunga animalele. Creație expresivă. – Der. tiohăi (var. tiu(ho)i), vb. (a alunga).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tio interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink