TINÓVĂ, tinove, s. f. (Reg.) Loc mlăștinos (unde cresc plante de baltă). – Din tină + suf. -ovă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

tinóvă, tinóve, s.f. (reg.) loc mlăștinos, mocirlos.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink