opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

TINOS, -OASĂ, tinoși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Plin de tină, murdărit cu tină; noroios. – Tină + suf. -os.

tinos, ~oasă [At: PSALT. HUR. 33v/16 / Pl: ~oși, ~oase a, ~uri sn / E: tină + -os] 1 a (Îvp) Plin de tină (1) Si: noroios. 2 snp (Reg) Loc noroios. 3 snp (Reg) Mlaștină. 4 a (Reg) Murdar.

TINOS, TINOASĂ, tinoși, -oase, adj. (Reg.) Plin de tină, murdărit cu tină; noroios. – Tină + suf. -os.

TINOS1, -OASĂ, tinoși, -oase, adj. (Regional) Cu tină, plin de tină; noroios. Nașterea mi-i sclipicioasă, îngropăciunea mi-i tinoasă (Neaua). GOROVEI, C. 238.

TINOS2, tinosuri, s. n. (Rar) Loc noroios, mlaștină. Și jugani se speria, în tinosuri că intra. TEODORESCU, P. P. 690.

TINOS ~oasă (~oși, ~oase) rar 1) Care are (multă) tină; cu (multă) tină. 2) Care este plin de tină; acoperit cu tină. /tină + suf. ~os

tinós, -oásă adj. (d. tină). Rar azĭ. Noroĭos.

Ortografice DOOM

tinos (înv., reg.) adj. m., pl. tinoși; f. tinoasă, pl. tinoase

tinos (înv., reg.) adj. m., pl. tinoși; f. tinoasă, pl. tinoase

tinos adj. m., pl. tinoși; f. sg. tinoasă, pl. tinoase

Sinonime

TINOS adj. v. jegos, mâlos, mânjit, mlăștinos, mocirlos, murdar, nămolos, negru, nespălat, noroios, pătat, răpănos, slinos, soios.

tinos adj. v. JEGOS. MÎLOS. MÎNJIT. MLĂȘTINOS. MOCIRLOS. MURDAR. NĂMOLOS. NEGRU. NESPĂLAT. NOROIOS. PĂTAT. RĂPĂNOS. SLINOS. SOIOS.

Arhaisme și regionalisme

tinós, -oasă, tinoși, -oase, (dial. tinos), adj. (reg.) 1. Noroios. 2. Murdar; cu haine murdare sau nespălate; jegos, hâros, zoios. ■ (top.) Tinoasa, fânațe în Fântânele, Lăpușul Românesc, Rogoz, Vălenii Lăpușului. – Din tină „noroi” + suf. -os.

tinos, -oasă, tinoși, -oase, adj. – (reg.) 1. Noroios. 2. Murdar; cu haine murdare sau nespălate; jegos, hâros, zoios (ALRRM, 1971: 299). ♦ (top.) Tinoasa, fânațe în Fântânele, Lăpușu Românesc, Rogoz, Vălenii Lăpușului (Vișovan, 2008). – Din tină „noroi” + suf. -os (Scriban, DEX, MDA).

tinos, -oasă, adj. – 1. Noroios. 2. Murdar; cu haine murdare sau nespălate; jegos, hâros, zoios (ALR 1971: 299). – Din tină „noroi” + -os.

Intrare: tinos (adj.)
tinos1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinos
  • tinosul
  • tinosu‑
  • tinoasă
  • tinoasa
plural
  • tinoși
  • tinoșii
  • tinoase
  • tinoasele
genitiv-dativ singular
  • tinos
  • tinosului
  • tinoase
  • tinoasei
plural
  • tinoși
  • tinoșilor
  • tinoase
  • tinoaselor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: tinos (s.n.)
tinos2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tinos
  • tinosul
  • tinosu‑
plural
  • tinosuri
  • tinosurile
genitiv-dativ singular
  • tinos
  • tinosului
plural
  • tinosuri
  • tinosurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tinos, tinoasăadjectiv

  • 1. învechit regional Plin de tină, murdărit cu tină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: noroios
    • format_quote Nașterea mi-i sclipicioasă, îngropăciunea mi-i tinoasă (Neaua). GOROVEI, C. 238. DLRLC
etimologie:
  • Tină + -os. DEX '98 DEX '09

tinos, tinosurisubstantiv neutru

  • 1. rar Loc noroios. DLRLC
    sinonime: mlaștină
    • format_quote Și jugani se speria, în tinosuri că intra. TEODORESCU, P. P. 690. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.