TÍNĂ s. f. (Reg.) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din sl. tina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TÍNĂ f. pop. 1) Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite; noroi; glod. 2) Loc cu asemenea pământ. 3) fig. Mediu nesănătos, care contribuie la degradarea personalității. 4) fig. Faptă sau vorbă nedemnă; murdărie. [G.-D. tinei] /<sl. tina
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÍNĂ s. v. argilă, clisă, humă, jeg, lut, mâl, mocirlă, murdărie, nămol, necurățenie, noroi, pământ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tínă (-ni), s. f. – Noroi, nămol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Trans. – Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoavă, s. f. (Trans. de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, vb. (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tínă s. f., g.-d. art. tínei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIGVĂ DE TÍNĂ s v. pepene.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink