TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adj. 1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obișnuit sau prevăzut. ◊ Loc. adv. De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme. 2. (Despre varietăți de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obișnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit. – Din lat. *temporivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TIMPURÍU ~e (~i) 1) Care are loc înainte de timpul obișnuit sau prevăzut. ◊ De ~ a) din timp; b) înainte de timpul obișnuit. 2) (despre fructe și legume) Care ajunge mai înainte decât altele de același fel la starea când poate fi consumat; devreme. 3) (despre flori) Care apare și se dezvoltă mai repede în raport cu altele. /<lat. temporivus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIMPURÍU adj., adv. 1. adj. precoce, văratic, (rar) precopt, (reg.) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilv. și Ban.) pârgav, pârgaviț. (Mere ~ii.) 2. adv. devreme, (pop.) degrabă. (Astăzi se culcă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Timpuriu ≠ târziu
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

timpuríu adj. m., f. timpuríe; pl. m. și f. timpuríi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MERCANTILISM TIMPURÍU s. (EC.) sistem monetar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RENAȘTERE TIMPURÍE s. (IST., ARTE) v. quattrocento.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink