timonerie sf [At: MDT / Pl: ~ii / E: fr timonerie, it timoneria] 1 Loc cu vizibilitate bună de pe bordul unei nave, unde sunt instalate timona (2) și alte aparate pentra manevrarea navei. 2 (Teh; îs) ~ de frână Ansamblu de piese (pârghii, bare și tije) care acționează frâna unui vehicul de cale ferată, a unui automobil etc.

TIMONERIE, timonerii, s. f. 1. Loc pe bordul unei nave, unde se găsește timona și unde își face serviciul timonierul. Capul pieri îndărăt... sus la timonerie. DUMITRIU, P. F. 70. 2. (În expr.) Timonerie de frînă = ansamblu de piese (pîrghii, bare și tije) care acționează frîna unui vehicul de cale ferată.

TIMONERIE s.f. 1. Loc pe bordul unei nave unde se găsește cîrma, unde își face serviciul timonierul și unde se păstrează obiectele care îi sunt necesare acestuia (pavilioane, busolă, semnale etc.). 2. Timonerie de frînă = ansamblul pieselor care servesc la frînarea unei mașini automobile, a unui vehicul de cale ferată. [Gen. -iei. / < fr. timonerie, it. timoneria].

TIMONERIE s. f. 1. încăpere pe puntea unei nave, unde se găsește timona și alte aparate necesare manevrării navei. 2. ansamblu de bare, cabluri, paloniere etc. care comandă direcția, frânele etc. într-un vehicul. (< fr. timonerie, it. timoneria)

TIMONERIE ~i f. mar. Loc pe bordul unei nave unde se află timona și aparatele de manevrare a navei. /<fr. timonerie

timonerie s. f., art. timoneria, g.-d. art. timoneriei; pl. timonerii, art. timoneriile (desp. -ri-i-)

timonerie s. f., art. timoneria, g.-d. art. timoneriei; pl. timonerii, art. timoneriile

timonerie s. f., art. timoneria, g.-d. art. timoneriei; pl. timonerii, art. timoneriile