TIMING [TÁIM-ING] s. n. (sport) stabilire a folosirii timpului de joc. (< engl. timing)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

timing s. (cuv. engl.) Alegerea momentului sau a cadenței potrivite în desfășurarea unei acțiuni, a unui joc sportiv etc. ◊ „Prestând un joc în adâncime, punând mingea în joc cu un «timing» aproape fără cusur, el și-a ținut adversarul pe fundul terenului sau l-a atras la fileu pentru a-l pasa.” R.l. 20 VII 74 p. 5. ◊ „[Schimbările trebuie] să fie treptate și să se respecte un anumit timing al derulării lor.” ◊ „22” 18/94 p. 11 [pron. táiming] (cf. fr. timing; CD; DMN 1962)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink