timín s.n. (înv.) veche monedă turcească, folosită pentru salbe așezate pe frunte.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

timín s. m., pl. timíni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink