opțiuni
  • info
8 definiții pentru timin

Explicative DEX

timin sm [At: ODOBESCU, S. I, 421 / Pl: ~i / E: nct] (Înv) Veche monedă turcească din care se făceau salbe purtate pe cap.

TIMIN, timini, s. m. Veche monedă turcească. Bani de cap timin, jumătate poleiți, jumătate albi. ODOBESCU, S. I 421.

timin n. veche monedă turcească, servind de salbă, ce se purta pe frunte ca o podoabă: bani de cap timin, jumătate poleiți, jumătate albi Od. [Turc. TIMIN].

timín m. (turc. timin; ngr. timini). Vechĭ. O veche monetă turcească din care se făceaŭ salbe de pus la cap.

Ortografice DOOM

timin (înv.) s. m., pl. timini

timin (înv.) s. m., pl. timini

timin s. m., pl. timini

Arhaisme și regionalisme

timin s.n. (înv.) veche monedă turcească, folosită pentru salbe așezate pe frunte.

Intrare: timin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timin
  • timinul
  • timinu‑
plural
  • timini
  • timinii
genitiv-dativ singular
  • timin
  • timinului
plural
  • timini
  • timinilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

timin, timinisubstantiv masculin

  • 1. Veche monedă turcească. DLRLC
    • format_quote Bani de cap timin, jumătate poleiți, jumătate albi. ODOBESCU, S. I 421. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.