time sni [At: DN³ / P: taim / E: eg time] (Spt) 1 Timp de odihnă la care au dreptul echipele de volei în afara pauzelor dintre seturi. 2 Termen prin care se anunță începutul sau sfârșitul unei reprize de box și al unei perioade de luptă.

TIME s.n. v. taim.

FULL-TIME adj. invar., adv. (Englezism) (Care este angajat) cu norma întreagă. [Pr.: ful-taĭm] – Cuv. engl.

TAIM s.n. (Sport) Timp de odihnă la care au dreptul echipele de volei în afara pauzelor dintre seturi. ♦ Termen prin care se anunță începutul sau sfîrșitul unei reprize de box și al unei perioade de luptă. [Pron. taim, scris și time. / < engl. time].

FULL-TIME /FUL-TAIM/ s. n. cu normă întreagă. (< engl. full-time)^[1]

TAIM s. n. (sport) timp de odihnă la care au dreptul echipele de volei în afara pauzelor dintre seturi. ◊ termen prin care se anunță începutul sau sfârșitul unei reprize de box și al unei perioade de luptă. (< engl. time)

full-time (cuv. engl.) (A lucra, a fi angajat) cu normă întreagă v. betona (1993) [pron. fultaim]

full-time (engl.) [time pron. taĭm] adj. invar., adv. (contract ~, a lucra ~)

*full-time (angl.) [time pron. taĭm] adj. invar., adv.

taim s. n., art. taimul

taim (sport) (1 sil.)

TIME IS MONEY (engl.) timpul este bani – Locuțiune proverbială ce rezumă concepția după care reușita în afaceri se măsoară în timp, iar rezultatele în bani.

prime-time s. n. (pub.) ore de maximă audiență (la radio, la televiziune).

time-out, time-outuri s. n. (în sport) scurtă întrerupere regulamentară a jocului, acordată de arbitru la cererea unuia dintre competitori.