7 definiții pentru timariot
Explicative DEX
TIMARIOT, timarioți, s. m. (Înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pr.: -ri-ot] – Din fr. timariot.
TIMARIOT, timarioți, s. m. (Înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pr.: -ri-ot] – Din fr. timariot.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
timariot sm [At: RUDOW XIX, 411 / P: ~ri-ot / Pl: ~oți / E: ngr τιμαριώτης] (Înv) Soldat (veteran) turc, proprietar al unui timar2 (1) Si: (înv) timar2 (2), timarist.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TIMARIOT s.m. Militar turc împroprietărit, care avea sarcina de a se întoarce sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pron. -ri-ot. / < fr. timariot].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
timariót m. (ngr. timariótis). L. V. Posesor de timar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
timariot (înv.) (desp. -ri-ot) s. m., pl. timarioți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
timariot (înv.) (-ri-ot) s. m., pl. timarioți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
timariot s. m. (sil. -ri-ot), pl. timarioți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ri-ot
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
timariot, timarioțisubstantiv masculin
- 1. Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- timariot DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.