TIMARIÓT, timarioți, s. m. (Înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pr.: -ri-ot] – Din fr. timariot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TIMARIÓT s.m. Militar turc împroprietărit, care avea sarcina de a se întoarce sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulți mercenari întreținuți de el. [Pron. -ri-ot. / < fr. timariot].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

timariót s. m. (sil. -ri-ot), pl. timarióți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink